Trece vremea. Trece sigur. Nimic nu mai e așa cum a fost. Am intrat într-un 2012 mai agitat decât Revelionul pe care l-am trãit prin festinul și fala care-l recomandã. Dar, din pãcate sau din fericire, revenim la realitate. O realitate pe care o credem greu sau pe care o percepem ca o resemnare onorificã.

Într-un cotidian aparent și evident anost, încercãm și gãsim un punct, o picãturã, o speranțã unde resemnarea poate deveni regenerare. Desigur, societatea noastrã se redefinește în fiecare secundã, dar într-un haos pe care noi îl percepem atât de greu, încât nu mai înțelegem nimic.

De aceea, încercãm sã gãsim lucruri inexplicabile de la cele explicite; așa s-au gândit cei de la site-ul www.romaniansoccer.ro, care prin intermediul bazei lor de date, au realizat o analizã statisticã a antrenorilor, dar care antrenori?! Cei care au fost, au venit sau au plecat la cea mai importantã echipã a Constanței, FC Farul, așa cum o știm toți care am intrat, cel puțin o datã, în stadionul de pe str. Primãverii.

Când intervine antrenorul

Se spun multe despre spectatori. Se spun multe despre fotbaliști. Practic, în jurul lor se învârt toți banii importanți ai corporațiilor decizionale ale lumii. Nimic de contestat… Dar cine îi mobilizeazã pe toți? Cine trebuie sã fie atent ca suporterul sã fie pe stadion și ca jucãtorul sã fie apreciat (ca bun și mediocru)?

La noi, au reușit sã-și asume rolul de pater familiae cei care finanțeazã clubul cu bani din surse contestabile. Aici intervine antrenorul, managerul cum este el perceput în fotbalul modern, prin complexitatea sarcinilor și strategiilor pe care le realizeazã. În cazul nostru, ne vom limita doar la antrenori principali sau directorii tehnici, deoarece sistemul asta impune și asta promoveazã (o autencititate comodã).

Grigoraș, Grigoraș, cel mai tare din oraș!

Doi antrenori au influențat decisiv istoria Farului în ultimii 10 ani, atât prin numãrul de meciuri, cât și prin rezultate (fie pozitive, fie negative). Aceștia sunt Ion Marin și Petre Grigoraș.

Ca jucãtori, cei doi au avut douã traiectorii diferite, dar începuturile în aceastã meserie s-au legat de Farul. „Sãpãligã” a antrenat cel mai mult, 97 de meciuri, cu un procentaj de 40,8% (dupã ce la sfârșitul anilor 90 avuse o primã experiențã); el a reușit sã menținã în Liga 1 pe Farul în douã rânduri, plasându-se în a doua jumãtate a clasamentului, dar a avut și o parte de vinã la ultima retrogradare (sez. 2008-2009). Antrenorul cu cele mai importante rezultate, rãmas în memoria colectivã cu sintagma „cel mai tare din oraș”, Petre Grigoraș a reușit un procentaj de 44,8% puncte din 67 de meciuri, reușind sã salveze echipa de la retrogradare în primul mandat și apoi un loc 5 colaborat cu o finalã de Cupa României (pierdutã în fața lui Dinamo); are un golaveraj pozitiv 85 de goluri înscrise și 79 primite, un avantaj de care se mai bucurã Șumudicã și Hizo (ambii cu mai puțin de 50 de meciuri).

El a impus un fotbal spectaculos, care a readus spectatorii de odinioarã pe stadion, dar în urma unui conflict intern, a fost primul care a ales sã cedeze, fiindcã risca un scandal mult mai puternic, cu efecte mult mai intense în rândul vestiarului.

Vukotic a influențat istoria europeană a echipei

Momcilo Vukotic e ultimul despre care vom vorbi privind Farul în Liga 1, dar care ainfluențat prin cele 31 de meciuri avute pe banca Farului istoria europeanã a echipei. Deși a ratat calificarea în finala Cupei, clasarea pe locul 7 i-a permis obținerea unei participãri în Cupa Intertoto, prilejcu care a ajuns sã joace împotriva lui AJ Auxerre, un model de succes în Franța, atât prin longevitatea lui Guy Roux, cât și prin jucãtorii crescuți de academia clubului (ex. Eric Cantona, Djibril Cisse).

Butoiu, cele mai multe meciuri în Liga a 2-a

Mai sus i-am menționat pe primii 3 din topul antrenorilor Farului, care au avut rezultate cantitative și, chiar, calitative, cu lotul echipei constãnțene avut la dispoziție în prima divizie.

Însã, a urmat o perioadã defavorabilã pentru club, când a retrogradat în Liga 2 (în 2009) și a încercat mai mulți antrenori (cel mai mult a stat Gheorghe Butoiu – 18 meciuri, fostul golgheter al echipei din anii 90, care a apãrut și a dispãrut din postura de interimar, fiind adus inițial ca secund la lui Șumudicã).

În perioada scurtã, ce-i drept (pe care suporterii nu o vor continuatã și mai mult), din Liga 2, antrenorii cu cel mai mare impact au fost Marius Șumudicã și Ioan Sdrobiș. Primul a reușit, imediat dupã retrogradare, într-un anumit context favorabil al seriei, sã aducã echipa în zona de luptã pentru promovare (dar a fost un demis dupã scandal privind pierderea unui meci într-un mod suspect).

Sdrobiș a risipit emoțiile încă din tur

Însã Ioan Sdrobiș a reușit sã menținã echipa pe un loc liniștitor și s-o salveze de la retrogradare încã din tur, prin evoluțiile și punctele câștigate, dupã ce Farul nu știa practic dacã va mai exista sau va mai începe campionatul; alãturi de Relu Damian a reușit sã aducã un lot de jucãtori care s-a omogenizat repede și s-au regrupat în jurul lui Sdrobiș, care i-a motivat sã demonstreze cât mai mult în condiții vitrege (lipsa banilor, lipsa apei la stadion, lipsa unor obiective mari).

Perioada ”Viorel Tănase”

Pânã acum, Farul a supraviețuit. Existã, joacã și are jucãtori pe care se poate baza. Recent, a venit un nou antrenor, crescut la Galați, Viorel Tãnase, care se va ocupa de destinul clubului începând din 2012. Nu știm dacã va reuși, dar știm sigur cã are niște predecesori de la care poate sã se inspire. Succes și haide Farul!

Sursa: Marian BOCAI

www.sport13.ro